Limbajul ALLO este construit pe baza unui set de caractere numit si alfabetul limbajului. Pe baza alfabetului se construiesc( conform unor reguli lexicale ) tokenii sau cuvintele limbajului care sunt in fapt elemente ale multimii numite vocabular al limbajului. Unele cuvinte ale vocabularului sunt deja cunoscute si vor fi utilizate frecvent de catre orice utilizator al limbajului in procesul de scriere modele. Acestea formeaza setul de cuvinte rezervate sau setul de cuvinte cheie cu un rol deosebit in constructia sintactica si semantica a ceea ce numim program sursa sau model sursa. Celelate cuvinte nu sunt cunoscute, ci sunt construite (si utilizate local si temporar) de catre cei ce utilizeaza acest limbaj. Vocabularul, ar fi o multime infinita daca nu s-ar fi impus restrictii de limitare lungime cuvint. Dispunind de alfabet, si eventual de un subset al vocabularului se trece atit la crearea unor noi cuvinte cit si a unor asamblaje complexe din componenta instructiunilor care in final vor putea concura la asamblajul cu cea mai ridicata incarcatura semantica numit program daca apartine unui limbaj de programare sau a unui limbaj specializat pe problema cum este cazul de fata. Construirea programului presupune existenta regulilor sintactice si semantice si respectarea acestora pentru ca programul sa fie in cele din urma un program validat de catre un asamblor,translator,interpretor sau compilator.

Am vazut mai sus o structura globala a unui program ALLO. Privit numai prin prisma alfabetului un program este un sir finit de caractere recunoscut astfel de catre translator. Acest sir poate fi rezultatul unui mixaj a unor fisiere de caractere, mixaj decis de un fisier principal care face referire la celelalte fisiere sursa secundare in diverse puncte din secventa principala. Atit punctele cit si cerintele de mixare sunt recunoscute de catre translatorul ALLO. Dam mai jos alfabetul sau setul de caractere recunoscut de catre limbajul ALLO:
 

Observatie.

    1. Operatorul IN poate fi scris in orice combinatie de litere Mari/Mici dupa cum doreste modelatorul. Aceasta este valabila si pentru operatorul IS dar si pentru orice cuvint rezervat din a caror multime fac parte si acesti operatori.

    2. Diferenta dintre operatorul := si operatorul IS consta in aceea ca primul se refera la definitia unei celule componenta a unui masiv (cu rol de nume functie obiectiv, nume restrictie) pe cind IS anunta inceputul definitiei unei variabile auxiliare de tip masiv sau a conditiei de validare a unei variabile auxiliare( scalara sau de tip masiv), anunta conditia de bounds a unei variabile model( scalara sau de tip masiv), si in cele din urma anunta inceputul corpului de definire a unei functii obiectiv sau restrictii( scalara sau de tip masiv.

    3. Multimea formata din caracterele <CR> <SP> <TAB> , : ; { } [ ] ( ) + - * / < = > este o multime speciala ale carei elemente semnaleaza inceputul sau sfirsitul unor cuvinte/tokeni recunoscuti de analizorul lexical al translatorului ALLO. Tokenii respectivi fac parte din vocabularul limbajului numai daca respecta regulile de constructie impuse de limbaj.